„Ziua Internațională a Muncii” își are originea în mișcările de protest ale unor muncitori americani care militau pentru scurtarea zilei de muncă de la 12-14 ore, la 8 ore. Pe 1 mai 1889, muncitorii din Chicago s-au unit într-o grevă care aduna 65.000 de oameni. În urma represiunii poliției, au murit 11 persoane și au fost rănite aproape 200. Evenimentul a devenit, în timp, o bornă și o unealtă de a uni mișcările socialiste din toată lumea care militau pentru drepturile muncitorilor. În România, ziua de 1 mai s-a sărbătorit prima dată în anul 1890. A fost numită „Ziua Solidarității Oamenilor Muncii”. Pe vremea comunismului, 1 mai era motiv de propagandă și manifestații uriașe. Muncitori, țărani, intelectuali sau elevi, cu toții se strângeau pentru a demonstra în sincron prin fața autorităților. Astăzi, este doar o zi liberă în care se pot distra, spun unii slătineni.
Ziua de 1 mai este pentru unii tineri o dilemă.