Povestea doameni Eugenia începe undeva în Moldova, într-o casă din comuna Corlăţeni. De când se ştie a fost o femeie slăbuţă, dar care nu s-a dat nicodată în lături de la nimic.

Momentele războiului şi le aminteşte ca şi cum s-ar fi petrecut ieri. În 1944 a juns ca refugiat în Găneasa. Simte şi acum şuierul gloanţelor care îi treceau pe la ureche în timp ce se asundea într-o scorbură.

A reuşit să se angajeze în Slatina ca menajeră şi bonă. Nume mari ale Slatinei, precum familiile profesorilor Dionisie şi Ungureanu sau ale medicilor Prundeanu şi Niţu, i-au pus în mână cheile caselor şi i-au dat credit pentru creşterea copiilor.

Chiar dacă i-a fost greu să se acomodeze, nu a arătat niciodată că o frământă dorul de casă. Secretul celor 100 de ani nu îl poate spune. Ştie însă că a mâncat sănătos şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu că a avut noroc.

La spital îşi aminteşte că a ajuns o dată, acum, târziu, când i s-a făcut rău pe stradă, însă a fugit de aici cât au ţinut-o picioarele. Astăzi tanti Jenica, a sărbătorit alături de familia sa adoptivă un secol de viaţă şi a suflat în lumânări ca la 30 de ani, fermă şi hotărâtă, aşa cum a fost toată viaţa.

Redactor: Iulia Nedeloiu