Părăsiți de copii și de cei dragi, plecați în Europa pentru o viață mai bună, cei șase locuitori din Stupina trăiesc clipă de clipă la fel. Parcă într-o altă lume, fără școală, fără dispensar medical, fără niciun fel de magazin, doar patru case la fel de bătrâne precum ei, dispersate pe ici, pe colo. Fiecare se descurcă cum poate, o fac destul de greu. Visele însă și speranța într-o zi de mâine mai bună au rămas aprinse ca un far călăuzitor, care luminează marea.
Prea departe pentru Europa și totuși cu ea în suflet. Au aflat de la televizor că momentul zilei de azi este unul important pentru bătrânul continent. Și-ar dori să întină mâna Europei, dând un vot pentru ea, dar nu depinde de ei. Secția de votare este la patru kilometri distanță, iar pădurea care le este familiară, de data asta este un drum anevoios.
Pentru ei ziua se sfârșește la fel, iar noaptea este aceeași. Gândul și dorul pentru cei dragi îi țin în viață. O viață pentru o Europă mult prea departe de ei.
