Legea Educației din România a fost modificată de nenumărate ori în ultimele decenii, aproape fiecare ministru aducând propria viziune asupra sistemului. Schimbările frecvente au generat instabilitate și au îngreunat adaptarea elevilor, profesorilor și părinților la un cadru legislativ coerent și predictibil. În lipsa unei strategii unitare, reformele succesive au rămas adesea la stadiul de proiect sau au fost aplicate superficial.
Profesorul universitar Emil Albotă a subliniat că soluția pentru depășirea crizei din educație este o investiție constantă și coerentă în dezvoltarea sistemului. Nu doar legislația trebuie schimbată, ci și modul în care aceasta este aplicată, pentru ca profesorii să fie sprijiniți, elevii să beneficieze de condiții moderne de învățare, iar societatea să câștige o generație mai bine pregătită pentru provocările viitorului.
Emil Albotă a mai adăugat că această lipsă de continuitate a avut efecte directe asupra calității actului educațional. Curriculumul a suferit transformări bruște, examenele naționale au fost modificate de mai multe ori, iar resursele financiare și logistice au rămas insuficiente pentru a susține schimbările anunțate.