Absolvenţii claselor a VIII-a au oferit şi anul acesta membrilor comisiilor de corectare motive întemeiate de amuzament. „Genul liric este cel mai frumos, care curge lin, precum apa de izvor de la munte şi este melodios" sau "Omul spune că e frate cu copacii, pentru că nu-şi suporta rudele când era mic" sunt doar câteva dintre perlele viitorilor liceeni la examenul de limbă şi literatură română.
Poezia lui Baconski „Salcâmii”, cu ale sale cerinţe şi compunerea despre un obiectiv turistic pe care au avut-o de redactat, au pus la mare încercare imaginaţia şi creativitatea copiilor. Şi nu mică le-a fost mirarea profesorilor care au corectat lucrările, să descopere fel şi fel de exprimări şi formulări alambicate. Rolul cratimei pare să plictisească tinerii absolvenţi. I-au găsit imediat o explicaţie amuzantă.
"Întrebarea asta cu cratimă pică în fiecare an. Am scris rolul, dar vă recomand să mai schimbaţi, că e plictisitor"
"Cratima se pune ca să mai lăbărţeze rândul, când nu se înţelege nimic din text".
“Rolul cratimei în „învie-n mine” este de a arăta că copilul din poet nu era mort dea binelea", în timp ce altă minte luminată a găsit altă rezolvare pentru acestă cerinţă:
"Cratima are rolul de a scurta cuvântul cu o literă, care dispare în vorbire”.
Prima strofă a poeziei a avut şi ea fel de fel de conotaţii în viziunea elevilor.
“Autorul versurilor se crede frate cu salcâmii, pentru că doar aşa îşi aminteşte el de copilăria lui, în care erau albine şi copaci”
"Omul ăla era atât de singur că vorbea cu pomii, gen salcâmii, care nici nu-i răspundeau."
"Poezia este despre diverse buruieni în care a copilărit poetul."
"În genul liric se cască gura la plante, insecte şi animale, iar poezia se scrie uşor."
Sinceritatea şi originalitatea copiilor a atins cote maxime atunci când au fost nevoiţi să vorbească despre un obiectiv turisic.
“Mai demult eu am plecat de acasă, ca să mă plimb cu trenul. Mama nu a ştiut şi a fost anunţată Poliţia, care m-a găsit la Mausoleul din Focşani, pe care eu atunci l-am vizitat”
"Familia mea a fost anul trecut în Bulgaria, dar acolo nu se vorbeşte în limba română, deci nu am ce să povestesc. Îmi pare rău."
“Eu mă duc vara la satul Bizigheşti, la bunicii care au murit amândoi, dar care i-au lăsat casa lui mama mea, nu la fratele ei, care e un beţiv”
Acestea ar fi câteva dintre formulele de exprimare ale viitorilor liceeni români pe care profesorii au fost nevoiţi să le noteze conform baremului.
