Constantin Voinescu a fost și rămâne un om al cuvântului, o lumină în viața noastră.
Omul Constantin Voinescu nu a fost doar al familiei sale, a fost al întregii comunități. De aici, de la Slatina, de la Olt și de pretutindeni.

Pentru că a reușit, poate ca nimeni altcineva, să strângă, pentru a le dărui mai departe, cuvintele și culorile pline de har, de imaginație, dar și de substanță ale confraților săi.

Timp de 40 de ani a fost dascălul care a învățat generații multe să vorbească și să scrie corect, în stilul său inconfundabil, împletind rigoarea cu umorul și căldura unui tată, unui bunic.

A animat viața culturală a Slatinei și a județului fără să facă compromisuri.

A scris proză, poezie, epigrame, jurnale de călătorie.

În pas cu vremurile, profesorul Constantin Voinescu și-a continuat intens activitatea și după ce s-a pensionat. A scris cărți educative despre evoluția limbii române și despre abaterile de la normele literare și gramaticale întâlnite frecvent pe rețele de socializare, în mass-media și în vorbirea curentă.

A susținut zilnic, ani la rând, pe Facebook, celebrele rubrici: Prăvălia cu vorbe; Din vorbă-n vorbă; LikeGramatica; Noime și Obârșii; educație plastică.

Marea sa dragoste a fost revista de cultură OLTART, pe care a reușit, în ciuda tuturor greutăților, s-o scoată de sub tipar neîntrerupt, din anul 2012. Revista a căpătat recunoaștere națională, prin valoarea incontestabilă a autorilor și materialelor publicate, din țară și din diaspora.

Talentul și neobosita sa activitate educativ-culturală au primit recunoașterea confraților săi din țară, precum și a comunității locale, care în luna ianuarie a acestui an i-a acordat titlul de Cetățen de Onoare al Slatinei.

Mereu voia să vorbească despre oamenii pe care îi publica și creațiile lor. Era generos, modest, perfecționist, cu un bun-simț rar întâlnit, un observator microscopic al vieții, al oamenilor pe care i-a descris cu sensibilitate, cu umor, cu o fină ironie.

„Cerul se deschide din ce în ce mai mult dedesubtul meu și al altor asemenea lucruri deja întâmplate". Este Motto-ul la ultimul volum de versuri scrise de domnul profesor Constantin Voinescu – „Știam, Homer, că te prefaci", apărut în vara acestui an. Ne-a spus, cu ceva timp înainte de publicarea cărții, întrebat ce este cu versurile astea triste: „Sunt testamentul meu".

Iată una dintre poeziile sale premonitorii.

Îți mulțumesc, Doamne,
că mi-ai lăsat
limpezi zăpezile,
să privesc altfel
lumea prin ele,
ca printr-un vitraliu gotic,
să le port, o vreme,
pe umăr, ca pe o hlamidă regală
și să le aștern apoi
în cale-mi
ca pe un covor alb
pe care voi păși
spre Tine!

În semn de prețuire pentru tot ceea ce a însemnat ca om de cultură și ca dascăl până la ultima suflare, propunem Primăriei și Consiliului Local Slatina ca o stradă sau un edificiu cultural din municipiu să poarte numele domnului profesor Constantin Voinescu.