Dragă tată,
„Nici acum nu am acceptat durerea despărțirii: să nu îți aud vocea care mă calma, să uit că ai plecat și să te strig prin casă, apoi să îmi amintesc și să adorm plângând pe perna ta, să nu îmi fii alături la prima serbare, la primul bal, să mă suni de ziua mea cu vocea tremurândă. Dar m-am obișnuit. Știu cât ați luptat tu și mama pentru noi, pentru a fi fericiți împreună. Pentru mine ești un exemplu, la fel ca și mama. Îți promit că îți voi îndeplini visul și voi ajunge unde ți-ai dorit. Te iubesc, tată.”

Astfel de gânduri au așternut pe hârtie copiii ai căror părinți i-au lăsat singuri acasă, plecând să muncească în străinătate pentru a le asigura un trai mai bun. Sute de mesaje emoționante au ajuns la Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională Olt, instituție care a organizat concursul „Mesaj pentru părintele meu”. Unii au ales să își deschidă sufletele prin desene. A fost extrem de dificil pentru juriul competiției să aleagă cele mai bune lucrări.
Alexandra are 17 ani și a învățat ce înseamnă dorul, încă de când era la grădiniță. S-a înscris la concurs pentru că tema eseului propusă de organizatori a inspirat-o.
Un amalgam de trăiri a reușit adolescenta să aștearnă pe hârtie: dor, regret, deznădejde, reproș, speranță, iubire și acceptare.
Alexandra spune că povestea pe care a trăit-o până acum a ajutat-o să înțeleagă că viața este complicată și provocatoare. Familia, prietenii și psihologul au ajutat-o să înfrunte, mai ușor, dorul.
Concursul „Mesaj pentru părintele meu” face parte dintr-un proiect educațional intitulat „Singur acasă”. 600 de copii din județele Olt, Bihor, Hunedoara și Vrancea au participat la competiția din acest an.